Da, da, da, a fost vremea ca şi acest blog să se mai mute… pentru a 2-a oară. De această dată pe un domeniu .info. Intraţi aici dacă vreţi să citiţi prostiile mele zilnice! Veveve punct vemarian punct info vă aşteaptă.

P.S. Pe cei care mă au la ei la blogroll, vă rog să schimbaţi linkul şi să introduceţi adresa nouă. Mulţumesc!

Multe s-au întâmplat, dar să o luăm mai uşor. 4 băi în staţiunea balneoclimaterică din Ocna Şugatag, duminică tort, marţi ciurigăi, miercuri clătite, joi spumă de zmeură, vineri spumă de afine, sâmbătă plăcinte, duminică brânzoici. Da’ le mai are bunica, nu glumă!

Ăsta e sfârşitul acestui blog. Vă las cu melodia de adio:

Şi luaţi şi versurile (dacă primele 4 versuri le citiţi, e bine)

Adio.

P.S. E sfârşitul… pentru un anumit timp. Mâine oricum plec.

Mâine plec. Am să vizitez şi Mănăstirea Bârsana (pun pariu că nici nu vă interesează, aşa că mai bine nu daţi click) pentru că sunt foarte păcătos şi că doar Dumnezeu îmi poate ierta păcatele, deşi în Tatăl Nostru ar trebui să putem să iertăm şi noi, greşiţilor noştri. Dar se pare că nu e aşa şi că nu voi fi iertat decât de Dumnezeu dacă am să mă căiesc de păcătos ce sunt.

La revedere.

P.S. Sper că vă place acum profilul meu de Last.FM la Recently Listened Tracks.

M-a întrebat Lucia dacă îmi place ploaia. Dacă îmi place? O ador. Mai ales când e vorba de o furtună cu multe tunete şi fulgere.

Chiar dacă n-am net când este o furtună aşa ca lumea, pe la noi se spune că de fiecare dată când se vede un fulger şi se aude un tunet, mereu unul care face rău altuia, “plăteşte” pentru faptele sale. Un exemplu? Sunt chiar eu, nu vezi? Azi cred că am plătit pentru toate fulgerele şi tunetele care au fost aici aşa cam acum jumătate de oră.

P.S. Nu mai merge la nimeni mai departe, este ultima leapşă pe care am acceptat-o. Vă rog să nu mai trimiteţi că oricum nu vă mai răspund.

Mai demult stăteam pe gânduri şi mă întrebam cum m-a influenţat până acum bloggingul. Am obţinut o mulţime de răspunsuri la această întrebare, dar nu am avut curajul să le şi fac publice. Noroc cu concursul organizat de blog18 în colaborare cu gazduire-blog.ro care mi-a dat “aripi” şi ocazia să răspund la această întrebare. Înainte de a vă oferi răspunsurile mele, vă spun câteva cuvinte despre gazduire-blog.ro şi anume că este un site web dedicat găzduirii blogurilor la nişte preţuri rezonabile, începând cu 16.95 euro / an. Aşadar, dacă sunteţi interesaţi de găzduire pentru blogul vostru, vă invit să accesaţi gazduire-blog.ro.

Să trecem la subiect, aşa cum am promis mai sus. Influenţa blogului în viaţa mea are atât părţi pozitive, cât şi negative. La început, bloggingul era ca o joacă, dar acum a devenit ceva serios. De ce bloggingul este ceva serios? Mulţi ar răspunde la această întrebare “pentru că poţi să câştigi bani”. E adevărat, chiar şi eu am câştigat ceva, dar e doar un fleac. Bloggingul este ceva serios fiindcă poţi să cunoşti persoane noi şi felul lor de a fi. Ştiu că sună a “hai faiv”, dar pe lângă asta, poţi să îţi dezvolţi propriul tău stil de scris. Mai sunt cazuri şi în care blogul, dar mai ales bloggerii îţi dau lecţii de viaţă, lecţii pe care nu le poţi învăţa oriunde. Dar cel mai important lucru pe care ţi-l poate oferi bloggingul este, după părerea mea, schimbul de experienţă. De ce schimbul de experienţă? Deoarece nu cred că există un blogger pe lumea asta care să nu o fi luat “de jos” şi să evolueze. Şi eu am luat-o “din adâncuri” şi cred că acum sunt mai aproape de suprafaţă decât de fund. Am cunoscut persoane noi, bloggeri mari şi mici, cărora le puneam tot felul de întrebări şi primeam răspunsuri diferite, iar eu încercam să iau de la fiecare ce e mai bun. Astfel, nu prea mai întreb de cei mai experimentaţi decât foarte rar, fiindcă deja mă descurc şi singur, datorită schimbului de experienţă. Acum sunt bloggeri mai mici care mă întreabă pe mine unele lucruri ce întrebam şi eu mai demult de alţii şi îi ajut cu mare plăcere.

Cred că am terminat cu părţile pozitive şi urmează cele negative. Nu sunt chiar “blogging addicted” şi nici nu cred ca trebuie să fiu. Dar am fost. Mai demult petreceam ore întregi dedicându-mă doar bloggingului, dar era perioada în care nu era totul în clar, perioada în care puneam o mulţime de întrebări şi aşteptam răspunsuri. De când am scăpat de acea perioadă, nu cred că mă ocup mai mult de 2 ore pe zi de blog şi de comentarii pe blogurile pe care le citesc. Dar cel mai urât lucru ce se poate întâmpla în blogging, după părerea mea, e că unele persoane, atât din viaţa reală, cât şi din cea virtuală, îşi bat joc de munca ta, pentru care ai depus atât de mult efort. Mi s-a întâmplat şi mie asta şi se cam mai întâmplă, dar aceste persoane care nu sunt în domeniu şi care fac comentarii fără să ştiu ce spun, trebuiesc ignorate, că nicicum nu poţi să scapi de aceştia.

Aş mai putea completa acest articol cu faptul că bloggingul pentru mine reprezintă o metodă de a transmite trăirile mele personale pe cale scrisă şi că blogul meu personal este, de fapt, “gura mea afişată pe monitorul celor care mi-l citesc”.

Încă n-am terminat articolul! Mai vreau să le urez şi celorlaţi participanţi “Succes!” şi celor care dau “BAC”-ul la fel! SUCCES!