Eu sunt naratorul. Nu Bogdan. Bogdan are oleaca de treaba acum. De fapt el are treaba de prin decembrie incoace. Eu unul, ca narator obiectiv ce sunt, dupa cateva guri de Garrone devin total subiectiv.
Ramasesem la Bogdan. Alcoolicul care nu mai stia decat un singur loc pe fata pamantului dupa moartea iubitei lui. Si ca de obicei il gasim(din decembrie incoace) tot in localul lui Cristi.
Statea cu ochii crucis, barba de un cot, netuns, nepieptanat si mereu vigilent sa nu ii soarba cineva ultima inghititura de Jack.
-Oho, Bogdane tata! Ia-o mai usor, prietene!(zise Cristi)
Dar Cristi se trezi cu un pumn direct in figura, transant.
-Nu imi spui tu mie ce sa fac! Eu iti fac vanzare de atata timp si tu..ma pui sa ma opresc?
-Bogdane, daca nu as vedea cat de beat esti (si isi sterse sangele care ii curgea usor din nas) as chema si politia sau ti-as da sa bei gratis pana mori. Da daca mai dai o data…cum sa iti zic…cu mucii in fasole jur Bogdane ca nu ti-o mai iert.
-Taci Cristiane si mai baga un rand aici..la
lt;..ranitul tau.
Bogdan pleca de la local. Se simtea strain de acele momente.
Dar a zis ca nu vrea ca viata lui sa fie un roman de consum sau o telenovela pe care sa o citeasca Alex bunicutele la 10 noaptea. Si-a luat viata in piept.Si-a treas Bogdan al nostru deci un tupeu de milioane, trei vile si o firma de masini de spalat.
Trecura deja 5 ani de la vechiul Bogdan. Nu mai vorbise cu Cristi de atunci. Statea la coltul unei strazi, asteptand sa traverseze. Pe partea cealalta de drum vazu doi tineri. Se iubeau si asta se vedea de la cateva poste. Apai de la o strada distanta. Se facu verde. Ea il saruta si dadu sa traverseze strada. Un nebun de sofer o calca. De data asta Bogdan se uita la masina. Era neagra. Incerca sa isi refaca in minte un portret al conducatorului auto.Si parca il vedea. Se uita fix la el. Un zambet larg, barbatesc. O fata pictata in alb si rosu, buze negre. Un joker precum in filmele cu Batman. Dar era plina zi. Bogdan a ramas incremenit cand parca isi revazu trecutul. Si de data asta nu putea sa ramana inflexibil.
Alerga spre fata. Ajunsese chiar inaintea barbatului care o insotea. O ridica. Ea a mai putut spune doar “Nu Jack, te rog puiule! Nu Jack!”.
Tanarul indurerat a dus-o pe fata pana la spital cu ajutorul lui Bogdan. In timp ce astepta ii povestea:
-Bogdane, daca imi permiti sa te tutuiesc…
-Da, sigur. Cum sa nu.
-Eu un lucru nu inteleg. Ea, in ultima vreme imi tot zicea. “Claudiule!Nu te apuca de baut! Orice mi s-ar intampla sa stii ca eu te iubesc si nu te-as lasa sa pui gura pe alcool. Si mai ale nu Jack!” Pana si in momentul mortii in loc sa aiba grija de altceva…
Bogdan intelesese ca ceva nu e bine. Ceva e necurat. Si incepu sa faca cercetari.Intra in camera fetei. Peretii erau tapetati cu ilustratii desenate ale momentului crimei. Zeci, poate zeci de zeci de scrisori de adio. Bogdan nu intelegea cum de fata a stiut. A fost doar un accident. Si totusi masina care a lovit-o era neinmatriculata. Se mai uita prin camera pana gasi jurnalul fetei. Incepu sa rasfoiasca.
“20 februarie
Draga jurnalule,
Azi iar m-a sunat. Ma vroia complice in planul sau. Nu aveam cum sa accept. Il iubeam dar nu as putea ceda atat de mult pentru el. Azi ma intalnesc cu Caludiu. Sper sa nu imi simta indoiala.”
“21 februarie
Ma exaspereaza. Nu mai suport. Tot ce vrea de la mine e sa isi termine exemplul de dat. Oare nu vede la cate am renuntat pentru el?”
92Lucia